arhiva » Anul 1998 » Numarul 1(1) din 1998
NECESITATEA PROFESIONALIZARII SI REFORMEI ADMINISTRATIEI PUBLICE
Ca rezultantă a degringoladei care a urmat în viaţa practică şi a atitudinii politice
ambigue, după evenimentele din 1989, serviciile din administraţia publică din România s-au dezorganizat, au continuat parţial să acţioneze, în virtutea inerţiei păstrând caracteristicile administraţiei anterioare. Aceasta a fost o urmare firească a păstrării în funcţii a personalului vechi, obişnuit cu mentalităţile şi stilul de muncă subordonat ideii de executare a sarcinilor trasate de “partidul unic”.
ambigue, după evenimentele din 1989, serviciile din administraţia publică din România s-au dezorganizat, au continuat parţial să acţioneze, în virtutea inerţiei păstrând caracteristicile administraţiei anterioare. Aceasta a fost o urmare firească a păstrării în funcţii a personalului vechi, obişnuit cu mentalităţile şi stilul de muncă subordonat ideii de executare a sarcinilor trasate de “partidul unic”.
Apariţia pe eşichierul politic a unei multitudini de partide, cu sau fără doctrine şi programe bine definite, păstrarea vechilor structuri în eşaloanele locale, a avut ca efect
menţinerea instituţiilor administraţiei publice într-o zonă conservatoare a vechilor tradiţii şi practici, deci o frână în aplicarea reformelor care au devenit o necesitate de necontestat şi s-au iniţiat pe plan economic şi social. Ca urmare a alegerilor şi păstrării la putere a unor partide cu orientare vădit de stânga, care priveau reformele necesare a se aplica într-o viziune originală, în care accentul era pus pe păstrarea proprietăţii de stat şi încetinirea privatizării.
menţinerea instituţiilor administraţiei publice într-o zonă conservatoare a vechilor tradiţii şi practici, deci o frână în aplicarea reformelor care au devenit o necesitate de necontestat şi s-au iniţiat pe plan economic şi social. Ca urmare a alegerilor şi păstrării la putere a unor partide cu orientare vădit de stânga, care priveau reformele necesare a se aplica într-o viziune originală, în care accentul era pus pe păstrarea proprietăţii de stat şi încetinirea privatizării.
Tranziţia a modificat fundamental coordonatele sistemului politic, economic, social, relaţiile sociale, modul de viaţă şi valorile ce orientează comportamentul cetăţenilor. Schimbarea a fost haotică în primele sale faze, când vidul legislativ, criza de autoritate a instituţiilor publice, dezordinea din viaţa economică şi voluntarismul unor decizii ale executivului au reprezentat ameninţări pentru cursul tranziţiei.
