arhiva » Anul 1999 » Numarul 2(3) din 1999
MODELE DE GANDIRE
Avem un talent deosebit de a ne plânge. Ne plângem de sărăcie, de frig şi de lipsa de înţelegere a celor din jurul nostru. Ne plângem că străzile sunt murdare şi pline de câini vagabonzi. Ne plângem că vânzătorii n-au învăţat încă să-şi trateze clienţii cum trebuie, că politicienii nu ştiu să facă politică şi că administraţia publică a rămas impregnată puternic de birocraţia obositoare şi ineficientă a deceniilor trecute. Ne plângem, dar nu facem nimic să ieşim din această stare inerţială. Aşteptăm. Aşteptăm să vină cineva să ne spună ce trebuie să facem şi mai ales, cum să facem. Noi, care suntem atât de muncitori, de inventivi şi de inteligenţi atunci când viaţa ne oferă şansa de a lucra în străinătate, acum rămânem pasivi şi veşnic nemulţumiţi.
Diagnosticul este paradoxal, dar incredibil de simplu şi de adevărat. Suntem bolnavi de gândire. Modelele noastre de gândire sunt prea simple şi prea rămase în urma vremurilor, fapt ce conduce la o stare cronică de inadaptare la cerinţele actuale ale dinamicii sociale şi ale proceselor de globalizare şi informatizare. Necazul este că nu ne dăm seama de această stare, deoarece nimeni nu ne-a învăţat cum să gândim gândirea şi cum să o corelăm cât mai eficient cu modelele de comportament social, în perspectiva unor noi structuri valorice. Suntem într-un sistem de gândire inerţial, din care nu putem ieşi, decât dacă facem efortul de a regândi modelele noastre de gândire şi limitările pe care acestea le impun. Dificultatea o constituie imposibilitatea studierii directe a modului în care gândim. La fel ca şi în cazul forţelor de inerţie din fizică, studierea se poate face numai în mod indirect, prin efectele rezultante ale acestor modele de gândire.
