arhiva » Anul 1999 » Numarul 2(3) din 1999
PROBLEMATICA SOMAJULUI IN ROMANIA SFARSITULUI DE MILENIU
În abordarea problematicii şomajului în perioada tranziţiei, s-a plecat de la premisa că aceasta reprezintă o permanenţă în toate ţările cu o economie de piaţă. Menţinut în anumite limite, acesta poate determina un climat de competitivitate pe piaţa forţei de muncă. Specialiştii consideră o rată a şomajului de 3-5 % ca fiind normală, suportabilă în condiţiile unei relansări economice. O dată cu înrăutăţirea situaţiei economice, şomajul tinde să crească până spre 10 %, iar depăşirea unui nivel de 11-13% indică atât economiştilor, cât şi factorilor politici şi cercetătorilor o stare de criză economică. În 1998, la nivelul Uniunii Europene, rata şomajului era de aproape trei ori mai mare decât în Statele Unite. Practic, potrivit datelor statistice, în Uniunea Europeană rata şomajului era de aproximativ 11,5 % (de exemplu: Franţa, 11,8 %; Germania, 11,8%; Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 4,8 %; Belgia, 13,6 %;Austria, 5,9 % etc.),2 iar la nivel SUA de aproximativ 4 %.
