arhiva » Anul 1999 » Numarul 1(2) din 1999
DELEGAREA LEGISLATIVA IN SISTEMUL CONSTITUTIONAL ROMANESC
Delegarea legislativă semnifică împuternicirea, pe timp limitat, a unei alte autorităţi decât cea legiuitoare să exercite prerogative legislative. Delegarea legislativă reprezintă, probabil, cea mai evidentă formă de colaborare şi conlucrare dintre legislativ şi executiv.
În România, instituţia delegării legislative se materializează prin adoptarea ordonanţelor guvernamentale. Delegarea legislativă, potrivit Curţii Constituţionale, constituie o procedură excepţională de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, astfel încât prin ordonanţă Guvernul poate să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă. Ordonanţa Guvernului, în aprecierea Curţii Constituţionale4, nu este expresia unei puteri legiuitoare, pe care Parlamentul nici nu ar putea-o delega, ci un act de executare a legii de abilitare. Prin aprobarea ordonanţei de către Parlament, cu sau fără modificări, conţinutul său normative devine lege. În legea de aprobare nu coexistă două categorii de acte normative juxtapose – legea de aprobare şi ordonanţa – de naturi diferite şi cu regimuri juridice diferite.
